Nu stiu de ce
Nu stiu de ce, dar destinul,
e o mana din umbra, fara amprenta.
Nu stiu de ce, dar poti intinde mana
ori poti ezita, din coltul unde stai,
din coltul unde doar privesti.
Nu stiu de ce, dar poti juca zaruri
impreuna cu zeii ori cu muritorii,
si tot jucator te vei numi si tot viata vei simti.
Nu stiu de ce, dar vantul de miazazi,
mi-a spus ca sunt parte din el,
si ma impart si astazi zarilor.
Nu stiu de ce ne-a crescut alarmant teama,
apoi tot ea s-a topit fara un cuvant.
Nu stiu de ce, ce nu vad, pot simti,
cu sau fara candelambre aprinse
iar ce voi fi, ma va schimba ori nu
in "deja sunt".
Comentarii
-o duminica frumoasa :)
impreuna cu zeii ori cu muritorii,
si tot jucator te vei numi si tot viata vei simti."
felicitari si o reverenta in fata acestor versuri...
( uff ca nu mai termin fraza, glumesc putin).
Iti surad si multumesc gandurilor tale de apreciere.
... se juca muza cu pana, o tot inmuia in cerneala si uite ce m-a pus a scrie !
Esti draguta cu mine, multumesc !
Somn de vise faine plin !