Femeia din cutie

Nu ma poti inchide intr-o cutie,
nu-ncap cu capul meu plecat,
 nici inima nu-mi mai incape,
nici sufletul, chiar daca tace.

Nu-mi pot abtine starea sa nu strige,
nu-mi pot retine  ochiul sa castige,
o alta lume si un alt decor,
in care tu sa-mi fii iar orator.

Cutiile de fitze, funda alba, trena lunga,
mai tin femei, papusi de ceara in vitrina,
de admirat, pasibile (doar) de adorat,
si mai putin de mangaiat.


Eu nu-s femeia din vitrina,
si nici in starea cea mai fina,
am anii ce imi curg prin plete,
rebela urc rapid pe trepte.

... si stiu ... si pot ...  si simt iubi.