Tacuta ruga
De stii sa canti atunci canta-mi;
*
de stii mai bine sa scrii, scrie-mi;
*
de ai invatat sa asculti tacerile,
atunci citeste-mi buzele mirarii,
in fiecare secunda cand nu-mi plec fruntea uitarii.
Doar pleoapele ochilor mi le plec
si tac cenusiului lor, si le inchid vrerilor;
nici frica, nici secunda, nici pierdere nu-s,
nici plans, angoasa, nici vapaie,
*
sunt ofranda, ruga muta si ades absurda.
(foto:https://www.facebook.com/media/set/?set=a.583807958339127.1073743509.172487282804532&type=1)
Comentarii
să-ţi scriu parcă mai mult aş încerca,
tăcerile de multe ori le înţeleg greşit,
mirările mi-s dragi şi sunt fireşti
când amintirile-s motiv să te uimeşti
de ce-ai gândit.
În umbra pleoapelor se zămisleşte gândul,
ascunsul lui luminii strecurându-l.
Îl dăruieşti, dar cere înapoi şi ia
ce se întâmplă lumea bun să-ţi dea.
O rugă mută n-are mereu răspuns,
ofranda nerecunoştinţei nu îi e de-ajuns.
Nu ţi-s dorinţele absurde, de ce-ar fi?
Să ţi se împlinească toate-n fiecare zi!
Frumos, multumesc !