Ape tulburi, ape repezi

M-am incrancenat sa-mi port destinul
prin ape tulburi,
 sa urc stancile lui Sisif pana-n crestet,
 iar ele sa  navaleasca la prima mea nesocoteala.
 Un mal de dincolo de pod  ma astepta,
din departari ape limpezi  ma chemau.
Le auzeam vuietul in noapte,
atunci cand trupul si mintea nu se mai zbateau.
 Ele erau limanul, dar ochii mei nu-l vedeau,
corpul ca un arc se incorda,
 si-si lasa pasul in ape ...
ape tulburi ma inecau,
ape limpezi  asteptau,
 timpul imi orbecaia,
ape repezi ma purtau.
Nimic nou in poveste,
 doar un suflet ce-si cauta
naufragiul in paradis.

  Mai scriu in joaca : Psilunatici