Prolog la epilog

De suna al naibii de ciudat,
sa ma indoi stand dreapta ;
nu crede ca-s si dezechilibrata.

Dar dreapta inclinata nu se mai poate,

cand ascultam placute soapte,

iar inclinata nu-s niciunde,

chiar de franturile mi-s ude.

E epilog in era mea,

cu un prolog in era ta.

 M-am masurat aseara toata,
eram cand ba in parg, cand coapta,
pe sfert de trup, pe-a doua jumatate.

Si mi-am promis sa nu-ti mai scriu,

da-mi face bine...si-i tarziu.

                       ~ SimM ~