Nimic sunt

Nici carnea de pe mine nu-mi mai vine,
e neincapatoare-n asta dimineata,
as sfarteca-o si as darui-o ,
o alteia cu mult mai blanda, mai frumoasa.

Sunt un nimic si asa am sa raman,
caci din nimic am vrut sa vin si  sa devin,
si acum ma doare fiecare muschi,
si fiecare por din mine aprig zace.

Si-as aduna toate regretele-ntr-un sac,
si bolovan la fund i-as pune,
ca sa le arunc adancului ocean,
sa nu mai  fie nicio  gamalie, nici un varf de ac.

Nici framantari de ceara nu mai vreau,
nici arderi  mari sub luna plina,
dar am un dor, un simplu gand bribeag,
ca-n asta zi sa ma topesc definitiv,  in fapt.

Si fara trup sa-mi fiu, sa nu mai simt,
si ochii mei miopi sa nu mai vada,
sa redevin din jale si din tina
intr-un curand pustiu, loc gol,
...    nimic dintr-un nimic,

 ... doar sufletul  sa-mi caute   lumina.
_____________________________
"Brandusa SimMb - Nimic sunt