Ecouri in suflet

Caut respiratii noi in fiecare cana de apa, in fiecare fereastra ce-o deschid in dimineata, in fiecare pas ce-l fac, in fiecare gand, in fiecare cuvant. Si le-am cuprins pe toate in mine ca un soldat in razboi ce-si imgineaza livezi de copaci infloriti, iar langa el gem cadavre de inimi afurisite de soarta, se descompune mirosul prafului de pusca si-i suiera bombele la ureche.
Traiesc echilibristica firului de ata, si e sus, foarte sus in inalt agatata. Dar am invins-o ! Desi am raul inaltimilor de trup.
Nu-mi stiu pasul urmator, si ce folos ar fi daca l-as sti ?!
Oricum va trebui sa-l asez firesc pe acea subtire ata. Pana cand ... ?
Pana cand se rupe, fireste. Si atunci voi prinde acele aripi despre care mi-am tot spus, si-mi tot povestesc. Si nu voi mai cuteza sa ma plang.
Pentru vor muri pana si vorbele, va muri pana si lacrima, va muri surasul, dorul ... dar voi  invia a  N-a oara ....doar ca pot muri din nou, repetitiv in acelasi univers creativ.

Si totusi ...
- Buna dimineata suflete!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Intregire

De cate ori se numara sansa ?!