Alb

S-a aprins gerul la fereastra. Arde si inteapa in palme, pe tampla.
Mi-am pus sentimentele la geruit, asa cum in copilarie mama punea rufele afara la uscat,
 pe sarma.
Si le lasa peste noapte, si peste inca o zi. Apoi le aducea in casa, inghetate dar imaculate.
Precum zapezile de odinioara, precum zapezile iernii asteia.
Astept cuminte purificarea lor. Au ars in foc, au fost jaratec si apoi scrum si s-au reintrupat
 intr-o alta EU, ce-mi voi fi cumva suflet si trup,  in lumea asta.
Acum doar sentimentele vor fi inalbite, ca niste coli alte de hartie pe care voi rescrie ca intr-o
 carte sfanta, cu aceeasi mana dar in alt gand, o alta pulsatie in trup.
Am murit la inceput de iarna, voi ingheta in ger si ma voi acoperi cu omat, cum mortii o fac
cu tarana. O cernere constienta, asa cum se alege tarata de faina.
Hm, zapada, faina...nisip... si EU...si oaza de ape limpezi in desert, sau de ce nu, sub gheata.
Idem in imaculari ,  idem in recastigari de viata, idem  un  TU.
Pasii sunt mereu, repetitiv spre inainte.
Doar privirea se reintoarce spre un timp trecut. Dar un timp mut, fara glas, amorf, pierdut
in retraire.
___________________________________
"Brandusa SimMb- Imaculare