pe urma, va fi ...

Rad la fereastra castelului meu de nisip .

Din larg ciupeste briza serii, lumini imprastiate, latenta melodie, adusa, stinsa. O roata inrosita, luna. Un ochi abia mijit ma tintuieste . Si casca lung. Cu mainile zideste alt castel. Eu il vreau, il cer ... eu mi-am dorit ... castelul de nisip ... si valuri, valuri sparte !