A toamna disting
A rosie aprinsa ma scurg,
mai aproape de soare-n amurg;
miros a frunza si rug,
de rosie mare si coapta;
vad cald pamantul etern de sub coapsa;
se umple de pas spre cules,
in maini fierbinti in ales.
Pe buze preling mai mult gust,
de vita de vie si must;
a toamna febrila ma strang,
nuiele de simt impletite cu sarg.
(foto: aici )
Comentarii