Sansa apelor




Sansa mea sa fiu apa, sa strabat prin stanca,
sansa ta sa fii munte, sa-mi tii lacrima;

zilele-mi  aduni in brate lacuri fara vina,
ca rasplata, dimineata iti spal fata,
de ochi vicleni, ziua iti acopar goliciunea;

ideal  noptile-ti curg in cascade,
netulburata, nepustiita, vuind naprasnic,
 aproape de tine, adanc in inima ta,
izvor din dor, bogat de iubire.

Comentarii

Alexandra Jds a spus…
Ce versuri pline de emotie...superb!:)
Brandusa a spus…
Lxi, multumesc !
Unna a spus…
f frumos ai scris:)
Dan Ioanitescu a spus…
Brânduşico "eşti de belea!"
:)
Săru'mââânaaaa...!
Versurile sunt frumoase ca sufletul tău!
Salutări de la Ptruptrucea!
:)
Brandusa a spus…
Unna, vremurile, batranetile ma fac oare mai inteleapta ?! :))
Multumesc tie veche prietena de citire !
Brandusa a spus…
Dane, nu ma plagia :))
Salutari voua !
erys a spus…
sansa ta e sa fii de neoprit si puernica precum o apa curgatoare...:)
Brandusa a spus…
Erys, ce sa-mi faci, zodie de apa ! :)
Pana la urma devin eu "mare" :)

Postări populare de pe acest blog

Intregire

Dimineata, descantata