Sansa apelor

Sansa mea sa fiu apa, sa strabat prin stanca,

sansa ta sa fii munte, sa-mi tii lacrima;

zilele-mi  aduni in brate lacuri fara vina,

ca rasplata, dimineata iti spal fata,
de ochi vicleni, ziua iti acopar goliciunea;

ideal  noptile-ti curg in cascade,
netulburata, nepustiita, vuind naprasnic,

 aproape de tine, adanc in inima ta,

izvor din dor, bogat de iubire.