A fost
Cand stiam sigur cine sunt, eram Brandusa.
Vocea bunicului inca imi rasuna. Ma chema melodios, numele prindea sensul unei melodii ... " Brandusa bunicului, pe unde esti matale, nu tii dor de bunicu" , si eu radeam, prinsa in joaca lui. Acum stiu ce as raspunde " mi-e dor rau bunicule, da rau de tot ".
Undeva, la varsta crudei tinereti, scriam poezie, mergeam in pas de dans, o perioada a "tineretii fara batranete" pe care toti o stiti. O tanara, franta putin de viata, cu o greutate in plus in rucsac, dar hotarata sa demonstreze lumii ca traieste.
Acestea sunt pozele mele, asa este viata mea de acum, cu lumini si umbre .
Despre mine, cea de acum va voi povesti peste ani. Atunci sper sa ma impac cu mine si cu soarta !
Comentarii
p.s. putin cam trista in a doua fotografie
asa era dispozitia mea in acel moment, iar poze de pe scena dansand, cu zambet contrafacut nu voi posta
alaturi de prieteni sunt intotdeauna vesela, ar trebui sa-i "postez" si pe ei :) si nu se cade
Odata pe un blog, pe care-l stii, un barbat si-a postat pozele din copilarie si-atunci am gandit ca , noi, toti blogerii astia, avem in parte un suflet de copil, ne jucam cu cuvintele, starile, fara a cere uneori nimic in schimb; o mana pe crestet, o imbratisare, un batem palma ... ne multumeste.
Mi-am amintit acel gand si azi am fost uimita de postarea lui, inca nu m-am dezmeticit, mi-a placut enorm.
Cu mult drag,
http://www.youtube.com/watch?v=W7iNmGTId9U&feature=related
big b